Eugen Lovinescu - Poezia descriptiva, realista, sociala, patriotica si de razboi - Camil Petrescu
de Camil Petrescu
In aceeasi linie realista si oarecum umanitarista (nu insa principal si declamatoare) se afirma si poezia de razboi a lui Camil Petrescu (n. 1894) din Versuri, a carei definitie e cunoasterea plastica a lumii. Poezia devine, astfel, mai mult o problema de sensibilizare decat de sensibilitate; totul se reduce la materie si la ochiul care o fixeaza; procedeul obisnuit al simbolismului de a abstractiza se rastoarna; senzatiile se placticizeaza prin contururi energice; poezia nu mai e sonora, ci tactila; e o poeize optica.
Dizolvata in amanunte, amenitatte de prozaism si prin alaiza, dar si prin inlaturarea voluntara a oricarui aparat poeti, poezia lui Camil etrescu se valorifica prin notatii de ordin pur vizual, expresii materiale din cele mai topice pentru traducerea senzatiei si imagini viguroase (Vis de anemic, Amiaza de vara, Mana, Vesnicie, Mars greu). Abstractia este aropae cu totul eliminata; notiuni ca "amintirea", "nadejdea", "fericirea" devin materiale: se vorbeste si de "picioarel" nadejdii si de "caltii fericirii.
Valoarea unei astfel de expresii poetice sta in precizie, in imagini si in intrebuitarea verbelor prin eliminarea asa-numitei terminologii poetice, determinata pe temeiul unei sonoritati indiferente continutului. Nu exista cuvinte nepoetice, ci numai cuvinte improprii; valoarea poetica a cuvantului iese numai din proprietatea lui. Fraza e smulsa de sub orice sugestie melodica si, pentru a avea un caracter mai independent si mai viril, e prinsa in copcile unor locutiuni, ca: "e evident", "de fapt", "se vede ca", "poate ca", "in mod firesc", considerate, in genere, ca prozaice si discursive. Pe langa prozaismul voit al expresiei, poetul cultiva si metoda analizei. Deis ne-am obisnuit sa privim poezia ca o sinteza, el ne-a zdrobitinsa in cioburi oglinda.
Riguroasa si plastica, notatia lui nu are, totusi, nimic antipoetic in sine; numai suprapunerea ei fara cimentul emotiunei ar putea duce la dizolvarea poeziei in proza. Prezenta emotiei il ridica totusi pe poet peste materialul brut al notatiei expresive.
De la realismul Ciclului mortii, Camil Petrescu a trecut la gratia ciclului Un luminis pentru Kicsikem (Sburatorul literar, 1922), in care a realizat o poezie intimista, plina de lumina si de fin joc psihologic.
Si dupa ce a "vazut ideea" inca din Versuri, ne-a dat si o poezie ideologica, in ciclul Transcendentalia (Cercul, Plecare, Interioara, Cocorul etc), in care se fixeaza imposibilitatea spiritului de a cunoaste absolutul, marita si de incapacitatea lui de a se scobori in miragiile din fundul sau. Expresia ramane tot atat de plastica si voit realista, numai tehnica, sub influenta lui Ion Barbu, se intuneca prin forme eliptice, suprimarea punctuatiei si alte procedee extremiste, nepotrivite unei astfel de poezii.
- Versuri, 1923;
- Transcendentalia, 1931.
Eugen Lovinescu - Poezia descriptiva, realista, sociala, patriotica si de razboi - Camil Petrescu
Eugen Lovinescu - Epica de analiza psihologica - Camil Petrescu
Eugen Lovinescu - Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Camil Petrescu
Aceasta pagina a fost accesata de 3166 ori.
