Cearta
de Camil Petrescu
Miniatura de fildes marita,
Si necajita,
Tu nu stii ce sa faci,
Suparata pe mine:
Sa razi?
Sa plangi?
Dar iti stralucesc ochii
De parca-s plini de roua,
Caci tu le faci pe amandoua
Negrait de frumos,
Cum cade cate-o raza de lumina
Pe nasul unui copil manios.
Eu insa citesc mai departe si tac
Si tu plangi tot mai tare,
Ca nu vreau sa viu sa te-mpac.
Dar e destul ca mai tarziu
Sa zambesc
Privind intr-alta parte
(Mereu aplecat cu ochii-n carte)
Ca sa ma smucesti furioasa de haina
Si sa razi plangand acum de ciuda
Ca te-am impacat.
Cearta
Aceasta pagina a fost accesata de 3795 ori.
