Final
de Camil Petrescu
Marea crancena de plumb viseaza salbe
Si resoarbe-nveninata, spume albe.
Pe deasupra-i sarma-ntinsa intre munti
Peste pasii mei alaturi, si marunti.
Doamne, din ce gropi, din ce canal,
Ma azvarli ca pe-un cadavru, sideral,
Ce descrie cu picioarele lipite
Traiectorii in ocol, de monolite?
Timpul se dilata-n gol si vin prin spatii
Catre mine, flamanzite constelatii...
Sorii noi au nimburi mari de sfinti. Eu trec
Ca o pasare mantuita de inec.
Semnul e de aur, stiu, blestem de soi...
Negresit Steaua Polara. Dar apoi?
Final
Aceasta pagina a fost accesata de 2123 ori.
