Luna
de Camil Petrescu
Cat ai zvarli cu piatra din transee
Pe botu-naintat si gol de deal
Sapam in intunericul inseilat
Din luminisuri sure si pete de uleie,
Proptindu-se puternic,
Soldatii adancesc un inceput de sant,
Trasat pe dambul izolat si moale,
Si-asa lucrand
Toti zece la un loc formam un lant
De umbre care-azvarlu din lopata
Felii de noapte inchegata.
Sapam de zor,
Dar cu miscari inabusite....
In preajma noastra, de cu seara potrivite,
Mitraliere
Strajuiesc ca scorpii atipite.
Varati adanc, patrunzator,
Aproape de transeea lor
Vom face-aci un post inaintat,
Un post ascuns pentru flancat.
Fara-ndoiala ca la fel si ei,
Pe dealurile-acestea goale
Si cu pamantul lipicios si moale
Lucreaza-mapropiindu-se de noi,
Si maine
Mirati ne vom trezi
Cu santuri si retele vis-a-vis.
Dar iata ca noaptea,
Deasupra cotei negre de padure,
A devenit mai palida,
Si tot mai palida,
Intunericul se destrama,
Pana sus ca tesaturile de scama,
Treptat se pregateste-o aratare de lumina.
Infricosati, smuncind lopata,
Ca niste duhuri active ale noptii,
Fugim degraba
In gropile care ne-asteapta gata.
Scapand de dupa deal, apare
Blanda,
Buna,
Sta-n loc o clipa sa priveasca,
Zambeste i curcata
Si apoi,
Umpland privelistea toata de lumina si polei,
Se nalta luna, tremurand
Si peste noi,
Si peste ei.
Luna
Aceasta pagina a fost accesata de 3440 ori.
