Nimfa
de Camil Petrescu
In picioare
In mijlocul patului
Ai aruncat pe rand jos pe covor
Toate de pe tine,
Tu luminoasa si strengara ca o gluma
A soarelui
Si din valuri de dantelarie alba,
Apari mai alba,
Mica si desavarsita ca din spuma.
Mai ai acum in mana
Camasuta stravezie si usoara
-Si parca ai in mana un suflet ratacit nevinovat.
Dar iata ca se-aud pe-afara
Pasi prea lungi, prea rari,
Surprinsa tresari:
Ti s-a marit albul ochilor prea mari,
Urechile micute stau la panda,
Arcul viu al buzelor,
Rasfrant in jos, asteapta.
Si intregul trup
(Cu stralucirea calda si plapanda)
Putin plecat inainte
Asculta.
Pari o nimfa speriata, cu dobanda,
De fosnetul suspect dintr-un stufis,
De ochi care se-apropie furis.
Dar pasii s-au departat...
Trasaturile fetii s-au destins dintr-o data,
Te uiti la mine cu ochi stralucitori,
Picura in aer limpezimi de salba,
Mi-arunci in fata, nebunateca,
Perina
Si cauti scapare sub cuvertura alba.
Nimfa
Aceasta pagina a fost accesata de 2224 ori.
