Senin
de Camil Petrescu
Inspre chindie,
Stihiile de nori s-au risipit
Printre munti
Ce-au mai ramas in locul joasei bolti
Peste care a trecut Sfantul Ilie.
Albi si greoi,
Ca-n proaspete icoane ortodoxe
Par niste punti
Miscatoare
Peste vaile impadurite
Cu brazi si pari de sarma rasucita-n colti.
Sub valuri reci dupa-amiaza toata
Am stat varati prin gropi si prin transee
Ca soarecii.
Acum soldatii toti,
Cu sila de baltoacele, de prin bordeie,
S-au catarat pe joasele banchete si traverse,
Si-alaturea de armele cu grija sterse
Privesc apusul soarelui printre ogive
De trunchiuri negre de copaci,
Ca niste pasari mari, captive.
Tragem in piept aerul rece si umed al muntilor
Caci ploaia a spalat cu grije
Din gropile de mine si obuze
cu totul urmele de sange
Si-a luat cu ea bucatile de intestin
Din copacii gatejiti de schije.
Se insereaza lin,
Pe nesimtite se topeste zarea,
De-a lungul santului
Subt boltile de furnze ude
Abia de se mai aude
Arar
Cate un foc sonor, plesnit
Ce face si mai limpede-nserarea.
In umedul si scundul meu bordei
Soldatul a aprins
O vatra cat usa, de jeratec.
Lungit pe-un pat de craci si frunze proaspete,
Eu cercetez, usor surprins,
Cu ochi de oaspete
Jocul rosiatic
Orgia de cristale arzatoare.
...............................................
Se insereaza lin.
Cu-ntarzieri si cumpat
Din pamantul noroios,
Printre brazi si cerul proaspat,
Doi mestecani albi se nalta feciorelnic:
Frunze tinere de carpen
Cauta spre ei sfielnic.
Toate se lamuresc in umbra albastrie.
Ca intr-un tinut suav de feerie.
Lungit pe patul meu de craci si frunze proaspete,
Eu nu gandesc si nu visez nimic.
Mi-e teama numai sa nu vina cineva,
Caci ape limpezite tremura adnac in mine.
Un crampei adanc din slava,
Din seninul inmuiat si limpede,
Din seninul cristalin, spre mine cata,
Si, prin gene umede
De cetina firava
Ma-nvaluie ca o privire adorata.
Senin
Aceasta pagina a fost accesata de 2397 ori.
