Sinucidere
de Camil Petrescu
Tot pasul isi intoarce fata,
Fapta, creste poate clipele
Si inca nu poti sti, dar moi aripele...
Oare Steaua Polara risipeste ceata?...
Fiecare plateste foaia de drum a vietii.
Coboara bolnav spre bradet,
cu pasi de tipic, albul ascet;
Scrie condica diminetii.
O, daca acest rac ar putea fi uitat...
Dar niciodata chipul din oglinda...
Cuvantul nu l-ai vrut, dar a stat...
Geme inima prinsa stupid subt grinda...
Cum ai sa poti sa stii ce-a fost?
Ceea ce azi e cu putinta alege,
Maine zarul e dincolo de lege,
Istovita-i urechea, mai greu si fara rost.
Ai uitat, uitasesi, si iar ai venit;
Moartea e aicea din ajun.
Catre ea te duce orice durm
Cauti doar pe cel mai ocolit.
Sinucidere
Aceasta pagina a fost accesata de 2601 ori.
