Act venetian - Actul 1 - Scena 4
de Camil Petrescu
Actul I
Scena IV
Pietro, Cellino, Nicola
Nicola : Signore, Marchiza Caratesta asteapta in gondola sub portic si va roaga sa aveti bunatatea sa ingaduiti cavalerului Mariani sa coboare la intrare.
Pietro (incremenit, uluit): Marchiza Caratesta, cumnata Dogelui? Jos la portic?
Nicola : Asteapta de un sfert de ora.
Pietro (isi duce mana prin par nedumerit, nevenindu-i sa creada); Marchiza Caratesta te-a trimis sus la mine? Cumnata Dogelui?
Cellino (explica): Va trebui sa intovarasesc pe marchiza la opera. stia ca sunt aici.
Pietro (izbucnind brusc, fierband, ribufnind): Nicola, zvarle pe nerusinata aceea, cu gondola cu tot, in canal (catre Cellino cu dezgust) Cumnata Dogelui? Ce nerusinare pana aici s-a coborat? Vrea sa se stie ca se intereseaza de d-ta? S-a speriat ca ai intraziat? Pe ea te bizuiai adineaori cand aveai inconstienta sa-mi spui ca va avea cine sa te scoata din fiare, daca te voi aresta? Ah ingerul pazitor era in functiune inca de la rasaritul soarelui si da tarcoale casei. Nu-si mai da seama, otreapa asta, ca locuinta unui comandant in ajun de lupta nu poate fi necinstita astfel?
Cellino: Excelenta, cred ca nu mai aveti nimic cu mine. Trebuie sa plec. Sunt sigisbeiul acestei doamne, si trebuie s-o conduc la opera.
Pietro (dezlantuit, cu o manie care scapara, hohotind): Esti sigisbeiul ei?.. esti sigisbeiul ei? Esti catelusul ei inzorzonat si amantul ei domestic? si nu ti-e rusine sa spui asta?
Cellino: Nu vad ce gasiti neobisnuit in faptul ca sunt sigisbeiul acestei doamne.
Pietro: Dezgustatoare comedie. O scoli dimineata din pat, o imbraci, esti pe urmele ei toata ziua. Seara o dezbraci, o culci si o predai barbatului, multumindu-te cu faramiturile care cad de la masa lui.
Cellino (ca si cand si-ar apara amanta): Marchizul Caratesta este si el sigisbeiul contesei Cariguani si deci intelege foarte bine indatoririle acestei gingase functiuni.
Pietro (amar, obosit): Va ramane un motiv de uimire sute de ani de aici incolo, chiar cand va disparea aceasta republica, acest cuvant "sigisbeu", ca un semn al decaderii si al depravarii venetiene (se asaza ingandurat in jilt).
Cellino: Acestea sunt la Venetia regulile iubirii si ale bunelor maniere. Datoria unui sigisbei este sa se arate un adorator delicat si staruitor
Pietro (izbucnind, se ridica aprig): Bune maniere? Iubire? indrazniti sa vorbiti despre maniere voi care sunteti lasitatea insasi? Ce valoare poate sa aiba niste maniere daca ele sunt asezate pe un temei de intriga si infamie? Ce poate fi iubirea voastra decat nevoia de a se scarpina a tuturor animalelor? Numiti dragoste, goana asta oarba si intaratata dupa femei cat mai multe femei.
Cellino: A cuceri o femeie cere mai mult talent si e cea mai frumoasa rasplata pentru un cavaler.
Pietro: "Cuceriri"? "A cuceri"?' (hohoteste sarcastic) Ha haha. Mi-e mila de o femeie care se lasa cucerita, care are sentimentul ca e un obiect urmarit, incoltit, apartinand celui ce 1-a cucerit O femeie nu apartine ca un obiect casnic, nici nu se cucereste ca un vanat. O femeie iubeste sau nu (cu dispret) sa cuceresti, sa cuceresti cat mai multe, asta e ambitia fiecaruia? sa cuceresti, cate? O suta? O mie? Trei mii? Mintea voastra este atat de plafonata, incat nici nu va dati seama de zadarnicia goanei voastre Orice ati face numarul este limitat. cand eram sclav, eram vesnic infometati, dar mai ales era intre noi unul natang si vesnic chinuit de amintirea meselor bune. Jurase ca daca scapa vreodata n-are sa mai manance toata viata lui decat bomboane El, in mintea lui de sclav infometat, vedea munti de bomboane de care niciodata n-o sa se sature. Este adevarat ca, intors, a mancat cateva pungi pe zi Dar dupa vreo doua saptamani, intr-o zi s-a oprit si azi il imbolnaveste numai cuvantul bomboana. Tot ceea ce este al trupului are o limita si nu are nicio importanta daca limita asta este mai departe sau mai aproape in definitiv, daca nu poti sa cuceresti toate femeile, si asta ar fi ceva, ce importanta mai are numarul? cand tii sa treci inot oceanul, ce importanta mai are ca ai inotat treizeci de leghe, cincizeci sau chiar nouazeci? cand e vorba de femei numarul nu poate avea nicio insemnatate. Dragostea e preferinta exclusiva, sau nu mai e nimic.
Cellino (cu un soi de dezolare): Conte, as vrea nu stiu nu pot sa va vorbesc as vrea sa ma intelegeti
Pietro (razand si aratandu-i tinuta): Sa te inteleg eu pe dumneata? Crezi ca e atat de greu?
Cellino (incurcat, nu stie ce sa spuna). Peruca aceasta , credeti ca eu am inventat-o? Jaboul acesta, batista asta, pudra asta, eu le-am nascocit? Dar acestea, fleacuri cum le ziceti, se poarta la toate curtile europene, mai ales la curtea franceza. Ati trait numai in Orient si pe mare. Aici, la Venetia chiar, ati fost totdeauna izolat. Ce vreti? Acesta-i veacul nostrum. E un veac de rafinament in maniere, in care mai presus decat orice, femeia e o podoaba, care e tratata si cucerita cu gentilete, cu curtoazie, si, daca vreti, si cu putin spirit filosofic mai sceptic.
Pietro (surazand): Galanteria voastra? (rade usor) Am mai cunoscut un galant, un "cuceritor" care mi-a inspirat mila cu cuceririle lui (tot ce urmeaza e spus foarte repede, cu o miscare familiara ca o broderie, cu un ton scazut cu o caldura intima) Acum vreo zece ani ma aflam la Neapole si vizitam din curiozitate o sala de bal M-am oprit langa o masa de joc si priveam Un barbat voinic, negricios si cu nasul mare, altfel foarte gatit, dadea o banca de faraon M-a poftit ca daca nu joc, sa trec mai departe si sa fac loc altora care joaca. Am luat un ducat de pe masa lui si ara inceput sa-1 invartesc ca pe un titirez. S-a ridicat furios in picioare si m-a poftit jos in gradina ca sa aflu cine este. Pe cand coboram, o femeie mi-a soptit speriata: "Fereste-te, este cavalerul Casanova de Seingalt". Din nume auzisem intr-adevar multe despre el. Dupa al treilea angajament, i-am smuls sabia din mana si am pus piciorul pe ea, spunandu-i razand: "Daca si la femei esti tot atat de neindemanatec ca la spada, nu mai pricep nimic". Mi-a raspuns cu un zambet amar: "Mi se pare ca au inceput sa ma lase si femeile, si spada". N-a vrut sa ma lase sa mai plec. A parasit jocul si am mers de am cinat impreuna. Altfel, era un tovaras placut, un amestec de cavalerism si viclenie. Vreo zece zile am fost nedespartiti. Atunci am vazut ce inseamna un cuceritor. Se tineau de el niste sirete fara rusine, care-i speculau galanteria - avea galanteria cunoscuta jucatorilor de carti - care-i spuneau toate minciunile, care-1 duceau, jucand tot felul de comedii. False contese, false artiste, false virgine. Totul credea, bietul om. De altfel, trecand in graba din oras in oras, n-avea timp de nimic si nici nu ar fi putut sa cunoasca alti lume decat aceea care umplea salile de joc sau ramanea datoare prin hanuri. Nu pot uita o intamplare cu el. intr-o zi m-a dus la o baie turceasca, de abur fierbinte, numai pentru femei. stia acest Casanova cum se deschid toate portile. Nu m-a lasat pana cand n-am mers cu el. Ascunsi bine, printr-o plesnitura a unei usi, am privit amandoi inauntru. Erau vreo treizeci, poate patruzeci de femei dezbracate, la un loc, goale, din familii foarte bune (zambeste). Parca erau o turma. Semanau intre ele ca oile (langa el). Ce poate fi sa cuceresti turme intregi de astfel de trupuri? Toate la un loc nu inseamna cat o femeie adevarata (rade). Spusesem odata unui polonez care nu vazuse niciodata o rodie, ca rodia este asa ca un fruct mai mare, parca plin de coacaze. Omul meu a mancat cateva mii de coacaze ca sa afle ce este o rodie.
Cellino (uimil): Credeti ca la Venetia nu se iubeste? Ca in aceste palate nu se sufera din dragoste?
Pietro (amar): Taci, taci din gura (surade). Suferinta din dragoste? (se apropie de colivie) Vino mai aproape.
Cellino (parca sovaie): Dar ...
Pietro (insista aproape poruncitor). Vino mai aproape (ia colivia) stii ce este acest porumbel? Este un sol. Poarta o scrisoare. (desface colivia prinde porumbelul, desface biletul) O descreierata din Venetia, care-si inchipui e pare-se ca iubeste numai fiindca are mancarime sentimentala, se deda unui dezgustator santaj (citeste biletul) "Nu uitati conte ca daca acest mic sol nu aduce un raspuns, oricare ar fi el si oricat de crud, i se va reteza gatul. Nu uitati ca va iubesc". Sotia mea insasi este aceea care, din mila acestei vietati, parasite in colivia ei, sub porticul nostru, ii trimite raspunsuri, incercand sa-i arate ce greseala face. Nu, aceasta nu e o femeie si aceste iritatii sentimentale nu sunt iubire. Zece mii de femei din acestea la un loc, nu fac o femeie. Sunteti mandri cand cuceriti atatea femei, tocmai fiindca nu stiti ce este femeia. Cine alearga si nu se opreste la una singura, pierde din femeie ceea ce e mai bun. O femeie nu e numai trupul ei, fiindca orice femeie are o frumusete marginita in definitiv un trup e supus si el boalei. Cea mai frumoasa femeie e rareori frumoasa trupeste, in clipe fericite si numai cu putina ameteala, ca unele tablouri care nu trebuie privite prea de aproape (cauta in el insusi) daca n-ai vazut insa o femeie care iubeste, atunci n-ai vazut niciodata o femeie frumoasa (surade) Cand o femeie prefera, cand in privire ii apare o lucire vie si pe buze ii joaca o lumina, atunci ea transforma orice e al trupului ei, intr-o minune, deosebita de tot ceea ce a fost si va fi.
Act venetian - Actul 1 - Scena 1
Act venetian - Actul 1 - Scena 2
Act venetian - Actul 1 - Scena 3
Act venetian - Actul 1 - Scena 4
Act venetian - Actul 1 - Scena 5
Act venetian - Actul 1 - Scena 6
Act venetian - Actul I - Scena 7
Act venetian - Actul 2 - Scena 1
Act venetian - Actul 2 - Scena 2
Act venetian - Actul 2 - Scena 3
Act venetian - Actul 3 - Scena 1
Act venetian - Actul 3 - Scena 2
Act venetian - Actul 3 - Scena 3
Act venetian - Actul 3 - Scena 4
Act venetian - Actul 3 - Scena 5
Act venetian - Actul 3 - Scena 6
Act venetian - Actul 3 - Scena 7
Aceasta pagina a fost accesata de 2357 ori.
